Eficientizarea energetică este probabil formula cea mai des folosită în construcții, astăzi. Fără doar și poate termoizolarea este mai mult decât utilă. Un transfer redus de căldură înseamnă o economisire a resurselor folosite atât pentru încălzirea, cât și pentru răcirea interiorului unei clădiri. Trebui spus că achiziționarea unei locuințe aduce cu sine obligativitatea eliberării unui certificat energetic – actul care îți spune multe despre acea clădire.
Care este soluția tehnică de preferat pentru a obține această izolație rămâne însă de văzut.
Trebuie spus că o clădire bine izolată este din start proiectată ca atare. Cum aerul este un foarte bun izolator, un material poros ajută la obținerea acestei eficiențe energetice. Lemnul, structura de metal, betonul armat au de regulă nevoie de un sistem termoizolator suplimentar pentru a se alinia standardelor impuse de piață. Pe de altă parte, există alte materiele care sunt concepute tocmai pentru acest țel. Conținutul ridicat de aer din structura betonului celular autoclavizat, de exemplu, îi oferă un randament termic ridicat, iar greutatea redusă obținută ca o consecință oferă durabilitate și rezistență structurală clădirilor din BCA. De fapt, casele tradiționale din mediul rural foloseau o mixtură care conținea fân tocmai pentru a folosi un perete „aerisit”, care să izoleze.
Polistirenul expandat sau extrudat rămâne o soluție preferată pe piața construcțiilor din România și asta pentru că gradul de izolație obținut este ridicat, iar costurile rămân mici. Mai înainte de a înțelege ce implică eficientizarea termică a unei clădiri – vechi sau noi – este util să cunoaștem locurile pe unde se realizează transferul termic. Pereții, acoperișul, ferestrele și rosturile aferente sunt principalele porțiuni. Profilele de PVC cu mai multe camere, geamurile termopan de tip Low-E și garniturile și chederele pentru uși și geamuri sunt principalele „arme” folosite pentru a combate pierderea nedorită a agentului termic.
Cât despre materiale, pe lângă formula folosită cel mai des în România, există zeci de alternative, mergând de la unele mai costisitoare și continuând cu soluțiile ecologice. Spumă de rășină, derivate de bachelită, plăci de polistiren expandat cu adaos de poliuretan, vată minerală bazaltică, spumă poliuretanică, plăci din stuf, plăci termoizolante cu vacuum, plăci din plută sunt doar câteva.
Oricare ar fi maniera pe care o alegeți, întreabarea rămâne: o casă bine izolată este și una sănătoasă? Răspunsul ține mai ales de perete. Dacă zidurile exterioare ale clădirii sunt ermetic izolate, riscul unor probleme cauzate de umezeală crește. Sigur, o casă pasivă – adică una care are un mediu termic confortabil fără să fie folosit niciun sistem de încălzire – este una eficientă energetic și deci de dorit. Soluția stă în modul în care se aerisește clădirea.
Aduce certificatul ce aduce materialul. Așa cum este de așteptat, dacă la ridicarea clădirii s-au folosit materiale de construcție termoizolatoare, cel mai probabil pereții permit aerisirea eficientă, iar consumul energetic este cel corect. Iar dacă materialele de izolare pentru pereții exteriori sunt proiectate pe același principiu, rezultatul este cel scontat.
Igrasia, mucegaiul, ciupercile sunt probleme principale acuzate de cei care contestă izolația cu polistiren pe motiv că ea păstrează umezeală. Este cunoscut faptul că o expunere la umezeală pe termen lung poate provoca probleme ale sistemului respirator, începând cu răceli mici, continuând cu alergii și ajungând până la astm. Cu toate acestea, a discuta despre probleme de sănătate provocate de o izolație termică defectuoasă rămâne momentan în mediul speculațiilor sau al subiectivismului, însă o analiză amănunțită făcută de profesioniști ar fi cu siguranță utilă.